"Hamlet" dupa Shakespeare

Nu mă aşteptam ca un simplu articol scris pe blog, la repezeală, să capete atâta atenţie, mai ales să capete atenţie de la cei la care mă refeream, mai exact Teatrul Naţional "Radu Stanca".

Fiind acasă în vacanţă, nu am putut să stau departe de teatru. Am fost la "Hamlet" după Shakespeare, în regia lui Radu Alexandru Nica. Am spus şi în articolul trecut că omul ăsta e genial. Mă aşteptam ca piesa să fie o adaptare modernă, dar el s-a folosit de tot ce ţine de modern pentru a transpune piesa (cameră de filmat, microfoane, videoproiector, televizoare, muzica electronică), cam greu de digerat pentru săracul Shakespeare, dar totuşi, cred că până şi lui i-ar fi plăcut ideile îndrăzneţe ale regizorului.
Iar actorii au fost dincolo de aşteptările mele, ca întotdeauna de altfel. Ofelia Popii, o joacă pe...Ofelia, un rol excelent pentru ea, un personaj jucăuş. Îndrăgostită de Hamlet, de aici şi destinul tragic. Hamlet- Ciprian Scurtea a făcut un prinţ al Danemarcăi inedit, la limita dintre normal şi nebunie, mânat de dorinţa de a-şi razbuna tatăl. Aici, altă treabă. Mi-a trebuit ceva timp să-mi dau seama cine e tatăl...era proiectată poza actorului Virgil Flonda (am avut norocul să-l văd în ultimul său rol în "Aşteptându-l pe Godot"). M-a cam trecut fiorii când am văzut poza, dar atunci credeam că e din cauza muzicii.
Scena de final a fost cireaşa de pe tort. Scena goală, întuneric, doar proiecţia cu Horaţio (Vlad Robaş) şi încă două personaje, unul dintre ele jucat de Pali Vecsei, proiecţie ce pare a fi lângă o groapă, groapa lui Hamlet, şi ei aruncă cu pământ. Oarecum sadic, părea că noi, spectatorii, suntem în groapă. Te cam face să te gândeşti.
Ar mai fi multe de povestit, dar nu are rost să stric farmecul unei piese cu adevărat superbe. Pentru cei care ştiu să aprecieze teatrul, o recomand cu cea mai mare căldură!